Un Big Mac e unul dintre cele mai plictisitoare lucruri de pe Pământ, și exact de-aia e util. Aceeași rețetă, aceeași cutie, același castravete trist, peste tot în lume. Dacă burgerul e identic, orice diferență de preț îți spune ceva despre bani, salarii și viața din locul ăla.
Economiștii au observat asta de mult. Revista The Economist face de ani buni un „Indice Big Mac”, iar ideea are și poreclă: „burgernomics”.
Lista de prețuri
Un site care urmărește prețurile în 150 de orașe a făcut o fotografie a prețurilor în februarie 2026. Uite cât a costat un Big Mac, în dolari:
Zurich și Geneva: 7,73 $. Cel mai scump de pe listă. New York, Chicago, Los Angeles și cele mai multe orașe mari din SUA: 5,69 $. Londra: 5,49 $. Amsterdam: 5,45 $. Paris: 5,29 $. Berlin: 5,19 $. Roma și Milano: 5,07 $.
Apoi scade. București: 3,50 $. Tokyo: 3,15 $. Mumbai și New Delhi: 2,49 $. Istanbul: 2,30 $. Moscova: 2,20 $. Cairo: 2,10 $. Cel mai ieftin de pe listă a fost Maputo, în Mozambic, cu vreo 2,02 $ estimat. Mijlocul celor 150 de orașe a fost 4,09 $.
Deci un Big Mac elvețian costă de peste trei ori și jumătate cât unul egiptean. Același burger. Același castravete.
Elveția câștigă iar
Nu e o întâmplare. În indicele The Economist din iulie 2025, un Big Mac în Elveția costa 7,20 franci, cam 9 $ în ziua aia, față de 6,01 $ în SUA. Elveția a ieșit pe primul loc și în ediția din 2026, cu Israelul pe doi. Dacă mănânci vreodată un burger la Zurich, mănâncă-l încet.
De ce așa scump? Salariile elvețienilor sunt mari, și la fel tot restul: chiria restaurantului, salariul casierului, salata. Francul elvețian e și o monedă foarte puternică, așa că atunci când transformi francii în dolari, cifra sare.
Și de ce e Bucureștiul așa ieftin?
Pentru un român, 3,50 $ pare normal. Pentru un turist din Londra, pare chilipir. Salariile și chiriile din România sunt mai mici decât în vestul Europei, deci restaurantul cheltuie mai puțin, iar prețul din meniu urmează. În Japonia, prețul mic vine mai ales din yenul slab: indicele The Economist din 2025 a găsit moneda lor cu vreo 46% „subevaluată” după testul burgerului. Egiptul și Indonezia au ieșit cele mai subevaluate dintre toate.
Pe scurt: dacă un Big Mac la tine costă mult mai mult decât în SUA, banii tăi sunt „tari” după logica burgerului. Dacă costă mult mai puțin, sunt „slabi”. E ca și cum ai verifica cursul valutar cu stomacul.
Nu-l lua prea în serios
Chiar și cei care l-au inventat zic că e un joc. The Economist recunoaște că „burgernomics n-a fost făcut niciodată să fie o măsură exactă”. Iar sursele noastre nu măsoară la fel: una se uită la meniurile din orașe, cealaltă la medii pe țară, de-aia SUA apare cu 5,69 $ într-una și 6,01 $ în cealaltă. Prețurile se mai schimbă și cu fiecare mișcare de curs.
Dar e o oglindă mică, faină și cinstită. Un burger costă cât câștigă, cât plătesc chirie și cât dau pe salată oamenii din jurul lui.
Ce înseamnă pentru tine
Data viitoare când pleci în vacanță, uită-te la Big Mac înainte să te uiți la hotel. Dacă e mai scump decât acasă, la fel vor fi taxiul, cafeaua și muzeul. Dacă e mai ieftin, bucură-te și lasă un bacșiș bun. Omul care îți întoarce burgerul e motivul pentru care e ieftin.