Iubitorii de pisici o spun de mult: pisica mea știe când sunt trist. Acum un studiu mic din Japonia arată că s-ar putea să fie ceva adevărat aici, scris chiar în hormoni.
Cercetătorii de la Universitatea Kyoto și Universitatea Azabu au urmărit 19 stăpâni și cele 29 de pisici ale lor, timp de o lună. Au analizat probe de urină de la toți, uitându-se la oxitocină, „hormonul alintului”, legat de atașament, și la cortizol, hormonul stresului. Stăpânii au completat chestionare despre starea lor, iar pisicile au purtat mici senzori Bluetooth care măsurau cât de aproape stau de telefonul omului lor. Da, pisicile au avut trackere. Nu, nu le-a zis nimeni.
Ce au descoperit
Stăpânii cu mai multă oxitocină trăiau de obicei cu pisici care aveau și ele mai multă oxitocină. Iar pisicile cu oxitocină mare stăteau cu stăpâni care se simțeau mai puțin furioși, anxioși sau triști. Stăpânii stresați, cu cortizol mare, aveau de obicei pisici cu mai puțină oxitocină.
Și partea dulce: stăpânii nu se simțeau mai bine pentru că aveau pisica de ani de zile, ci pentru că pisica stătea aproape de ei, zi de zi. Cu cât pisica stătea mai mult lângă ei, cu atât se simțeau mai plini de energie.
Altfel decât la câini
La câini se știe deja că stresul stăpânului și al animalului merg împreună. La pisici, legătura asta prin cortizol a fost slabă. Cercetătorii se întreabă dacă nu e din cauză că pisicile și câinii au ajuns animalele noastre pe drumuri foarte diferite.
Înainte să le spui prietenilor
A fost un studiu mic și arată o legătură, nu o cauză. Chiar autorii îl numesc „dovezi preliminare”. Autoarea principală, Saho Takagi, spune că sentimentul descris de stăpâni „s-ar putea reflecta parțial în legătura hormonală dintre pisici și stăpânii lor”.
Așa că diseară las-o pe pisică să stea în brațe. Nu pentru știință. Pentru amândoi.