Pisicile dorm în paturile noastre, stau la geamurile însorite și respiră același aer din sufragerie. Deci poate nu e o surpriză că, atunci când fac cancer, acesta poate semăna mult cu al nostru. Cercetătorii au demonstrat-o acum cu cel mai mare studiu făcut vreodată pe cancerul la pisici.
Studiul
O echipă internațională condusă de Wellcome Sanger Institute din Cambridge, Anglia, a citit ADN-ul a 493 de mostre de tumori de la pisici de companie din cinci țări. Au acoperit 13 tipuri de cancer, inclusiv de sân, de sânge, de oase, de plămâni, de piele, intestinale și ale creierului. La fiecare au verificat cam 1.000 de gene despre care se știe deja că au legătură cu cancerul la oameni. Rezultatele au apărut în revista Science. E descris ca prima hartă genetică mare a cancerului la pisici.
Autoarea principală, Louise Van Der Weyden, a zis că e „una dintre cele mai mari realizări din oncologia felină”. Oncologia e știința despre cancer. Felină înseamnă de pisică. Deci, ceva foarte mare pentru cercetarea cancerului la pisici.
Ce au găsit
Pe scurt: multe dintre genele care pornesc cancerul la pisici sunt aceleași care îl pornesc la oameni. Unele cancere de pisică au aceleași schimbări genetice ca la oameni și la câini.
Gena afectată cel mai des a fost TP53, schimbată în 33% din tumorile pisicilor. La oameni, TP53 e celebră printre cercetători ca un fel de paznic al celulelor, care oprește celulele stricate să se înmulțească.
Cancerul de sân la pisici a fost cel mai interesant. O genă numită FBXW7 era schimbată în peste jumătate din tumorile de sân ale pisicilor. La femeile cu cancer de sân, schimbările în aceeași genă sunt legate de o evoluție mai proastă. O a doua genă, PIK3CA, era schimbată în 47% din tumorile de sân la pisici și apare și în cancerul de sân la oameni, unde există deja medicamente care o țintesc.
Și una pe care orice iubitor de plajă o recunoaște: multe cancere de piele la pisici au fost legate de razele UV, exact ca la oameni. Da, și pisicile pot lua prea mult soare. Pisici albe cu urechile albe care stau toată vara la geam, la voi ne uităm.
Un indiciu pentru tratament
În laborator, unele citostatice au mers mai bine împotriva tumorilor de sân la pisici care aveau schimbarea la FBXW7. S-a testat pe țesut crescut în vase de laborator, nu pe pisici sau oameni, deci e un indiciu timpuriu, nu un tratament. Totuși, e genul de indiciu care i-ar putea ajuta pe veterinari să aleagă medicamente mai bune, și poate într-o zi și pe medici.
De ce pisici, și nu șoareci?
Șoarecii de laborator trăiesc în cuști curate. Pisicile trăiesc cu noi. Cum a zis Bruce Kornreich, de la Cornell Feline Health Center, „pisicile sunt expuse la condiții de mediu asemănătoare cu ale oamenilor”. Ne împart aerul, podelele și geamurile însorite. Și fac multe dintre aceleași boli. Asta le face partenere naturale ca să înțelegem cum poate conta mediul în cancer.
Coautorul Geoffrey Wood, de la Ontario Veterinary College din Canada, a zis-o simplu: „Animalele noastre de companie împart aceleași spații cu noi”. Iar coautoarea Latasha Ludwig, de la Cornell, a zis că studiul confirmă că pisica „nu e doar un animal iubit, ci un partener important în lupta împotriva cancerului”.
Ce înseamnă pentru tine
Nimeni nu face experimente pe pisica ta. Au fost tumori de la pisici de companie care erau deja bolnave și primeau tratament. Echipa a pus toate datele gratis la dispoziția cercetătorilor din toată lumea. Dacă pisica ta face un nodul, du-o la veterinar din timp, cum ai face și pentru tine. Iar dacă pisica ta albă iubește pervazul vara, puțină umbră nu strică.
De data asta, pisica nu-ți ocupă doar canapeaua. Ajută știința. Nu-i zice. E și așa destul de îngâmfată.