Imaginează-ți o planetă atât de aproape de steaua ei încât solul e rocă topită. Te-ai aștepta să arate ca o pizza arsă: întunecată și incandescentă. În schimb, strălucește.
Faceți cunoștință cu TOI-561 b
Planeta e la vreo 280 de ani-lumină de noi. Astronomii au folosit Telescopul spațial James Webb ca s-o urmărească peste 37 de ore, aproape patru ture complete în jurul stelei ei.
Surpriza: reflectă cam 75% din lumina care o lovește. Cam cât Venus, unul dintre cele mai strălucitoare lucruri de pe cerul nopții. O planetă de lavă n-ar trebui să facă asta.
O cremă de soare uriașă
Echipa crede că planeta are o atmosferă groasă, cu nori din rocă. Nu rocă în sens de pietre, ci vapori de silicați, materialul din care sunt făcute sticla și nisipul, transformați în nori de căldură. Norii ăștia luminoși trimit lumina stelei înapoi în spațiu, ca o cremă de soare pentru o planetă întreagă.
Atmosfera ar putea fi plină de dioxid de carbon, ca la Venus, sau de dioxid de sulf, ca pe Io, luna vulcanică a lui Jupiter.
„Descoperirea noastră pune la încercare teoriile actuale”, spune dr. Anjali Piette de la Universitatea din Birmingham. Studiul a fost condus de prof. Lisa Dang de la Universitatea Waterloo din Canada și a apărut în The Astronomical Journal.
De ce contează
Planetele mici și fierbinți ar fi trebuit să-și piardă repede aerul. Dacă asta și-a păstrat o atmosferă groasă, s-ar putea ca și altele să fi făcut la fel. Iar asta schimbă locurile în care căutăm lumi interesante.
Între timp, pe Pământ, tot trebuie să-ți pui singur crema de soare. Norii planetei nu te acoperă și pe tine.