Pluto are companie. Poate.
Ce s-a găsit
Pe 27 octombrie, astronomii au anunțat 2026 ED138, un obiect nou din marginea sistemului solar. E de vreo 46 de ori mai departe de Soare decât Pământul. Pluto stă, în medie, la vreo 40.
Are între 600 și 1.500 de kilometri în diametru. De ce un interval atât de mare? „Tot ce vedem e câtă lumină primim de la el”, a spus Matthew Holman, de la Center for Astrophysics Harvard & Smithsonian. Poate fi mic și lucios sau mare și întunecat.
Cum s-a ascuns
Stă aproape de planul Căii Lactee, printre milioane de stele. Să găsești acolo un punct care se mișcă încet e un „Unde e Waldo?” cosmic, cum a zis colegul lui Holman, Kevin Napier.
Observatorul Vera C. Rubin din Chile a schimbat asta. Oglinda lui de 8 metri fotografiază tot cerul vizibil cam la fiecare trei nopți. Pe 13 octombrie, Holman a trecut imaginile Rubin printr-un program de căutare făcut cu Napier, care „unește punctele” dintre miliarde de puncte în mișcare. Prima reacție, a zis el, a fost „o neîncredere entuziasmată”.
Mario Jurić, de la Universitatea Washington, a găsit apoi încă 20 de observații, până în martie. Imagini mai vechi din arhivă i-au urmărit drumul până în 2016.
De ce contează
„Să găsești un obiect atât de mare, de vreo 1.000 de kilometri, se întâmplă poate o dată la o generație”, a spus Jurić. E cel mai mare obiect găsit dincolo de Neptun în ultimii vreo 20 de ani și destul de luminos ca amatorii pricepuți să-l vadă.
Încă nu e planetă pitică. Oficial sunt cinci: Pluto, Ceres, Eris, Haumea și Makemake. Întâi astronomii trebuie să-i afle mărimea reală. Cum a zis Napier: „Cine știe ce mai apare?”