Unele aparate se strică fix când expiră garanția. Swift nu. NASA l-a construit pentru o misiune de doi ani și a mers de peste zece ori mai mult. Pe 20 octombrie 2026 a făcut ultima observație.
Ce vâna?
Exploziile de raze gamma. Sunt cele mai puternice explozii din univers, fulgere de energie care pot veni de la o stea uriașă care moare sau de la două stele moarte care se ciocnesc. Pot dura mai puțin de o secundă, deci trebuie să fii rapid.
Swift era rapid. Când pornea o explozie, își putea întoarce telescoapele spre ea în cam un minut. În 22 de ani a prins peste 2.000 de explozii și a studiat peste 1.400 de stele care au explodat. Oamenii de știință au scris cam 7.000 de lucrări cu datele lui.
Marele lui moment
În mai 2005, Swift a prins o explozie care a durat doar 0,03 secunde și i-a văzut și „ecoul” de lumină de după, o premieră. Asta a ajutat la dovada că exploziile scurte vin din două stele neutronice care se izbesc. O stea neutronică e ce rămâne după ce moare o stea uriașă: un soare întreg strâns într-o bilă cât un oraș.
Salvarea care aproape a reușit
Aerul e foarte rar acolo sus, dar nu zero. În timp, l-a tras încet pe Swift tot mai jos. O firmă mică din Arizona, Katalyst, a construit în vreo nouă luni un robot cu trei brațe care să-l prindă și să-l împingă mai sus. Robotul a intrat în rotire imediat după lansare, și-a terminat combustibilul ca să se stabilizeze și n-a ajuns mai aproape de 12–15 km de Swift. „De la început a fost o misiune cu risc mare și câștig mare”, a zis directorul de astrofizică al NASA, Shawn Domagal-Goldman.
O să cadă pe cineva?
Aproape sigur nu. Swift are cam 1.450 kg, iar cea mai mare parte ar trebui să ardă la coborâre. Bucățile care rămân vor cădea foarte probabil în ocean sau undeva unde nu e nimeni.
Datele lui rămân: cam 12 terabytes, gratis pentru oricine. Nu-i rău pentru o slujbă de doi ani. Noi nu reușim să ținem un telefon în viață atât.